Luc, le Chinois et moi est le récit tressé d’une relation difficile de la narratrice avec Yang, son amant chinois, et la description de sa vie de journaliste à L’Événement du jour, un quotidien de Bucarest au moment où la Roumanie est à se refaire. Un bilan désolant rendu avec force par une écrivaine qui s’affirme de livre en livre.
Le pays du fromage ressemble par certains côtés à Une saison dans la vie d’Emmanuel de Marie-Claire Blais. Foudroyant, tel est le mot qu’il faut employer pour le décrire. Ici, aucune concession à la bienséance : voilà qu’une jeune femme quitte la capitale pour se réfugier dans la maison de ses parents et de ses grands-parents. Mangeant à peine, vivant dans un état incertain entre le délire, le rêve et le réel, l’héroïne se laisse aller lentement vers la mort, qu’elle connaitrait à coup sûr si des âmes charitables – bien qu’intéressées aussi par son corps! – ne venaient pas régulièrement lui rendre visite pour la sustenter et aussi la sortir de sa torpeur.
Tout au long de sa réclusion, l’héroïne s’enfonce dans un monde imaginaire et riche qui est aux antipodes de son absolu dénuement. Il est foisonnant, anachronique et étonnant.
Ce roman d’abord écrit en roumain puis traduit en français par l’auteur, ne peut laisser quiconque indifférent. Les lecteurs seront au choqués ou emportés par cette écriture qui charrie avec elle, dans un même mouvement, l’immonde et le sublime.
Dupa focurile de artificii ale postmodernismului si experimentelor de tot felul care marcheaza literatura ultimelor decenii, Felicia Mihali are curajul sa scrie realist, abia deghizind numele personajelor sale, foarte cunoscute de altfel, sub transparente anagrame. Exista in Eu, Luca si chinezul doua romane a caror coeziune e asigurata de personajul narator, marcat puternic de trasaturi autobiografice : pe de o parte, este vorba de evolutia personajului principal in lumea presei scrise, in care tine o rubrica de stiri culturale intotdeauna sufocata de stirile de ultima ora, de noutatile de senzatie si de cancanuri despre oameni politici sau personaje la moda. Pe de alta parte, incrustata ca o piatra pretioasa in interiorul acestei materii dure si cenusii a existentei sale publice, o poveste de dragoste intre tinara femeie-narator si Yang, un chinez care face in Romania un stagiu de medic. Aceasta poveste de dragoste al carui anotimp pare sa fie toamna, de la inceput pina la sfirsit, este marcata de semnul esecului inca de la prima intilnire a celor doi.
Scriitura Feliciei Mihali, o data mai mult, nu isi dezamageste publicul. Realist, vadind un simt al observatiei si al detaliului aproape nefiresc, jucind in acelasi timp pe registrele umorului, ale cinismului si ale poeziei, romanul Eu, Luca si chinezul merita intreaga atentie a cititorului.
Din clipa in care Herina a venit din nou in casa lui Samur, si s-a mutat in odaia lui, pentru cetate incepuse o perioada tulbure. Samur se dedicase cu totul iubirii noii sale sotii. Spionii care se intorceau din Arcalia, ogoarele ciuntite de ape, crimele singeroase de la marginea Padurii Surde, atacul lupilor carnasieri, toate ii devenisera indiferente. Nimic nu intrecea in importanta goliciunea femeii sale, pe care Zeul o scutise de cel mai mic defect. Se inchideau zi si noapte in odaia lui Samur, care devenise a lor, contrar obiceiurilor. Dar poarta intunecata ce umbrea castelul rosu al acestei femei il facuse sa uite de indatoriri, prea multe si prea grele pentru viata unui singur om. Toate interdictiile deveneau un fulg puse in balanta cu aromele dulci ale gurii Herinei, cu cele iuti ale buricului, cu cele amare, taioase, ale coliviei sale ascunse. Incurajat de femeie, Samur se simtea din nou in putere. Reusea sa o istoveasca pe Herina cu palosul sau, iar femeia ii raspundea mereu cu patima. Nici cind era epuizat, Samur nu o slabea din strinsoare. Intins alaturi, ii mingiia sinii si-si facea carari in desisul stufos din josul pintecului. Pentru bucuria firisoarelor de singe care ii inundau sfircurile, a burtii calde in mijlocul careia buricul parea pestera pe unde coborai in adincul Pamintului, Samur nu se grabea sa ii lase copilul sau. Nu avea puterea sa renunte la clipele de fericire, petrecute la lumina opaitului, cind oamenii si animalele isi consumau cosmarurile sau visele binefacatoare. Samur le traia, cu ochii deschisi, pe ale sale. Iar cind Herina il intorcea cu fata in sus, batrinul preot stia ca Raiul coborise pe Pamint…..
Nu cred sa fi citit vreodata o carte atit de rea cu miracolul copilariei. De regula, scriitorul sublimeaza, poetizeaza, rataceste prin muzee de vis. Felicia Mihali se intoarce pentru a curata totul. Cu o raceala care te ingheata si te sperie, dar in acelasi timp fascineaza, ea isi despoaie amintirile de iluzie si satul apasator din Baragan de toate floricelele cu care l-au impaunat samantoristii moderni. Tara Brinzei e un roman feminin care te scoate din condurii visului si te plezneste in plina figura cu o lume pe care scriitoarea o aduce la adevarata ei dimensiune. E chiar o Romanie de brinza, plictisitoare, prozaica, saraca si stupida, in care aspiratia spre puritate, spre frumos, spre curat poate naste drame de profunzime. Pentru cei care sufera de nostalgie dupa satul romanesc, cartea Feliciei Mihali e un tratament scurt, dureros, si care vindeca fara dubii, fara a oferi nici o contrareteta pentru fericire.
Cornel Nistorescu
2022
Scris în franceză și apărut pentru prima oară la Québec, în 2008, romanul „Dina” a reconfirmat faptul că Felicia Mihali se numără printre cei mai originali scriitori canadieni contemporani. Scriitoare, traducătoare și editoare, Felicia Mihali trăiește în prezent în Canada, unde s-a stabilit în anul 2000. După trei cărți scrise în limba română, printre care „Țara brânzei”, Felicia a publicat nouă romane în franceză și trei în engleză la edituri de prestigiu. În prezent, ea scrie în trei limbi, traduce și conduce editura Hashtag din Montréal.
Romanul „Dina” apare acum pentru prima dată în limba română, în traducerea autoarei. Cine a omorât-o pe Dina? Să fie oare Dragan, cel mai crud dintre vameșii sârbi, sau Paul, bucureșteanul bonom și aparent inofensiv? Iată întrebarea la care încearcă să răspundă acest roman cu accente de thriller, schițând portretul unei femei obișnuite, dar al cărei destin tragic este împărtășit de multe femei într-o țară aflată încă la confluența dintre tradiție și modernitate.
