Tara Branzei

1999

Nu cred sa fi citit vreodata o carte atit de rea cu miracolul copilariei. De regula, scriitorul sublimeaza, poetizeaza, rataceste prin muzee de vis. Felicia Mihali se intoarce pentru a curata totul. Cu o raceala care te ingheata si te sperie, dar in acelasi timp fascineaza, ea isi despoaie amintirile de iluzie si satul apasator din Baragan de toate floricelele cu care l-au impaunat samantoristii moderni. Tara Brinzei e un roman feminin care te scoate din condurii visului si te plezneste in plina figura cu o lume pe care scriitoarea o aduce la adevarata ei dimensiune. E chiar o Romanie de brinza, plictisitoare, prozaica, saraca si stupida, in care aspiratia spre puritate, spre frumos, spre curat poate naste drame de profunzime. Pentru cei care sufera de nostalgie dupa satul romanesc, cartea Feliciei Mihali e un tratament scurt, dureros, si care vindeca fara dubii, fara a oferi nici o contrareteta pentru fericire.

Cornel Nistorescu